... Şi mi-au spus plângând ai Cloei, că-ntre voi sunt unii fraţi
Care vin la adunare doar să fie observați.
Unii se cred Petru, Pavel, alţii fii de Zebedei,
Fumuri mari, mândrie multă, şi credinţă de pigmei.

Iar când vin la-nchinăciune, sunt ca sfinţii pe pereţi,
Să-i privească toată lumea, să-i admire că-s deştepţi.
O, voi fraţii mei de-o cruce, nu vă-ntoarceţi la păcat...
Pofta după înălţare e un idol blestemat.

... Şi mi-au spus plângând ai Cloei, că-ntre voi sunt şi surori,
Care ţin la moda lumii, la plăceri şi la comori.
Că în loc de modestie, la sprâncene-au pus catran,
Ca să nu mai spun ce poartă de la târgul lui Satan.

Şi vorbesc, vorbesc întruna, într-un dialect de piaţă,
Când e scris că în tăcere sfintele femei învaţă.
O, surori de har şi pace, să vă fie capul plin,
Nu cu plete-n bigudiuri, ci cu dragoste-n cămin.

... Şi mi-au spus plângând ai Cloei, că-ntre tineri au ajuns
Unii să nu mai asculte, și să murmure-n ascuns;
Că la timpul rugăciunii, mai uşor îşi găsesc loc
În Corint la discotecă şi la mesele de joc.

I-a momit cu pofta lumii diavolul cel hoţoman,
Şi pentru un blid de linte, îşi pierd sufletul sărman.
O, copiii mei, voi tineri, nu vă vindeţi la mezat
Când cu preţul scump de sânge, Domnul v-a răscumpărat.

... Şi mi-au spus plângând ai Cloei, că la adunare vin
Mai puţini la ceasul serii, şi puţini mai spun Amin.
Ba că unii se tot plimbă, și de colo-colo merg,
Alergând după senzaţii, toate pragurile şterg.

De la teatre şi arene s-a prins răul obicei,
Cine stă cu cei din lume, umblă-n lume ca şi ei.
O, iubiții mei în Domnul, fiţi statornici şi uniţi,
Nu părăsiţi adunarea, ci rămâneţi neclintiţi!

Căci se-apropie venirea Mirelui iubit şi sfânt,
Cu lumină și splendoare iarăşi pe acest pământ.
Eşti Biserică slăvită, eşti Mireasă cu voal,
Numai pentru El gătită de alaiul nupţial.

El S-a dat pe Sine Însuşi, ca în ziua de apoi,
Să te-nfăţişeze sfântă, fără pată și noroi.
Ia deci candela, Fecioară, pune mult ulei în ea,
Iată, Mirele e gata, vine Domnul să ne ia!